Cât de mult ne urmăm visele?

„Ce vrei să te faci când vei fi mare?” este una dintre acele întrebări importante cu care am fost „asaltată” cam de când mă știu. Asaltată și încurajată, îmi plăcea să fiu întrebată asta, pentru că formularea unui vis însemna și concentrarea pasionată într-o anumită direcție principală (existând și o seamă de alte câteva „laterale”). De fiecare tare spuneam răspicat și cu mare încântare ce vreau să devin, chiar dacă răspunsul s-a schimbat destul de mult pe măsură ce treceau anii.

La majoritatea oamenilor asta aduce cu sine sentimentul mai general al unui sens în viață, organizare mentală și corporală, un sentiment plăcut (sau chiar euforic) de a face ceea ce te îndeamnă inima. Visurile se nasc în corp ca fascinație, atracție efervescentă și nu pe de-a-ntregul explicabilă într-o direcție – sunt formulate, ne populează universul interior, ne dau aripi să zburăm cutezător până la îndeplinirea lor și puterea de a muta munții din loc – sau sunt date uitării.

Uneori, după împlinirea unui vis arzător s-a instalat debusolarea, „bun, l-am împlinit, și acum?” Și acum aflu de fapt dacă poți să-l duc, dacă merită să „trăim împreună”, cum mă transform(ă) și cum vine timpul să-mi torn energia înspre alt vis, să formulez în cuvinte atent alese o altă dorință.

„Cei mai eficienți visători” sunt bine ancorați în realitatea în care trăiesc. Atunci când am ținut seama de cât mai mulți factori, am putut aproxima destul de bine pe ce mă pot baza din interiorul meu (anumite priceperi, perseverență, auto-disciplină, capacitate de a învăța, flexibilitate) sau din exterior (experiențe asemănătoare ale altora, încurajare, faptul de a-mi fi apreciate rezultatele, sprijin material). Am știut de asemenea și ce riscuri pot apărea, din interior (de exemplu, faptul că adesea îmi iau prea multe libertăți sau sfidez autoritatea, risipirea în prea multe direcții și epuizare, nerăbdare, accentuarea introversiei sau chiar pierderea încrederii) sau din exterior – lipsa unei susțineri sau a înțelegerii, răsturnări de situație etc.

Fiecare persoană hotărăște cât de mult perseverează în urmărirea unui vis. La anumite vise am renunțat după ce am întâmpinat obstacole relativ mici, alte dăți am mers până în pânzele albe. Chiar dacă am resimțit o cantitate mare de tensiuni și presiuni dinăuntru și dinafară, acestea au jucat și rol de factor motivator și m-au învățat „cum să-mi doresc dorul”, cum să mă descurc cu acele emoții mai dificile. Nu le voi numi „negative”, pentru că fiecare emoție merită lăsată să fie, să ne in-formeze despre ce se află în cele mai mici cotloane ale sufletului și despre prezența noastră în lume, ajutându-ne să ne orientăm.

Fiecărei persoane i se potrivește o „formulă motivațională” unică – felul în care cineva alege cu bună știință să intre în gura lupului și să accepte, de dragul unui vis, provocări dincolo de limitele estimate, poate constitui un dezechilibru sau chiar o auto-distrugere lentă pentru o altă persoană obișnuită să gestioneze cu succes o cantitate mică de stress. În situații-limită cei mai mulți dintre noi găsim însă resurse de energie surprinzătoare.

Propunerea lui Noica, „Dacă ai o problemă, urcă un deal”, capătă atât de multă greutate când ațele visurilor se încâlcesc! În asemenea momente îmi amintesc că punându-mă în mișcare, la propriu, am șansa de a descoperi noi perspective, de a scutura „îmbâcseala” sufletească și trupească, menținând o stare fluidă în lume.

Este semn de sănătate să ai visuri, și „mici”, și „mari”, dorințe care să te împingă înspre manifestarea a ceea ce ești în lume și împlinirea potențialului. Când am uitat să visez sau mi s-a zdruncinat credința în mine ca ființă prin excelență visătoare și în capacitatea mea de a îndeplini vise, a fost doar o chestiune de timp până să apară suferințe, de la o stare generală de nemulțumire, până la diferite boli.

Privind în urmă, pe firul vieții sunt o mulțime de vise împlinite. În viața fiecărui om astfel de momente au o încărcătură emoțională incredibilă. Dacă îmi acord timpul necesar, regăsesc în trup urme ale trăirilor care au alcătuit „marile vise”, imagini, senzații vagi sau emoții extraordinar de precise. De exemplu, un mare vis împlinit a fost primul sărut – și îmi amintesc cu ușurință moliciunea din buze, ce nuanță avea lumina din cameră, ce aromă ceaiul băut înainte, pe de altă parte niște „fierbințeli” în abdomen și piept care mă avertizau asupra faptului că o să mă „ard” în acea relație și că nu este ceva armonios. Încântarea de a trăi ceva atât de nemaivăzut, teama că poate nu se va mai întâmpla dacă amân momentul, tiparul de interacțiune de a mă îndrepta către bărbați agresori – m-au „ajutat” pe moment să nu urmez acele senzații-emoții prin care organismul îmi spunea că totuși ar fi mai bine pentru mine să mă îndepărtez.

Țesătura întortocheată care leagă visurile și visele din timpul somnului poate fi înțeleasă fie imediat (când ne „izbește” claritatea unui mesaj din profunzimi), fie în urma unui demers mai complex, care să expliciteze înțelesurile adesea neclare. Pentru mine, visul a fost o cale de supraviețuire, când eram prea copleșită de emoții, un dialog cu sine, multe revelații și revoluții, o minunare ca la primirea unui dar. Între 16 și 26 de ani am notat zi de zi ceea ce visam, am petrecut ore întregi cu visele, am scris poezii pornind de la ele, le-am transpus în picturi și le-am dansat, le-am cântat atunci când era cazul.

Asta a însemnat un lucru foarte prețios, adâncirea în propria corporalitate, locuirea și vitalizarea mea însămi per ansamblu, de fapt.

Am învățat cum să fiu atentă la ce-mi comunică organismul despre o anumită situație – pentru că, deși viața implică și o mulțime de compromisuri, cel puțin faptul de a fi conștientă de ce e bine pentru mine înseamnă o diminuare a tensiunilor și o capacitate crescută de acceptare a situației. Treptat, anumite feluri de a fi în lume și de a reacționa ajung să nu-mi mai fie folositoare. Dar cum aceste obiceiuri sunt bine adâncite în memoria trupului, e nevoie de atenție susținută ca să le „îmblânzesc”.

Puterea viselor stă în felul în care ne arată noi direcții posibile, ne inspiră în creație, ne fac să ne punem întrebări și să fim curioși (ce mesaj au pentru noi, ce să înțelegem dintr-un vis repetitiv sau cum putem ajunge să fim conștienți în timp ce visăm ș.a.m.d.). Întreaga grijă cu care le-am înconjurat mi-a arătat cum să mă port cu duioșie nu numai cu mine însămi ca visătoare, ci și cu alți visători.

Am preferat de la bun început să nu caut semnificații de felul „dacă ai visat că urcai pe munte, asta înseamnă că [...]” - chiar dacă există niște arhetipuri general-valabile, sunt sigură că însuși cel care visează poate găsi cele mai puternice semnificații ale unui vis în viața lui.

Recomand o carte minunată, „Let Your Body Interpret Your Dreams” („Lasă-ți corpul să-ți interpreteze visele”), metoda propusă de Eugene Gendlin (creatorul metodei Focusing) de interpretare a viselor cu ajutorul trăirilor din corp, mi se pare o bijuterie! Este foarte frumos structurată, de o mare profunzime și simplitate. Poate fi folosită de unul singur, în doi (un visător și un îndrumător) sau într-un grup (alcătuit din mai mulți visători). Voi descrie pașii principali, pentru că mulți cunoscuți, știindu-mi ocupația, m-au rugat să le interpretez visele, ceea ce i-am încurajat să facă ei înșiși, fiind cei mai în măsură. Dar e într-adevăr mult mai încurajator să pornești la drum când ți-e cunoscută o metodă.

Pentru început, trebuie să găsești un timp și spațiu de liniște pentru tine însuți. Fie stând pe scaun, relaxat și cu atenția îndreptată spre interior – fie în picioare, cumva într-o stare relaxat-activă, pregătit să-ți lași corpul mișcat/ dansat de informațiile care apar pe parcurs. Cei mai mulți oameni preferă să lucreze așezați, cel puțin ca primă etapă, simțindu-se cumva mai vulnerabili în momentul când trebuie să aibă încredere să-și lase corpul să se miște.

Elementul esențial este lucrul cu „felt-sense” (l-am menționat și în articolul despre empatia kinestezică), acel ceva pe care îl simți în corp și e greu de pus în cuvinte, un fel de ghem de senzații-emoții, neclar, ciudat, care te intrigă și îți cere atenția. Voi folosi termenul de „senzație-emoție”, traducere cam forțată, dar care mă mulțumește prin faptul că este exactă.

Primul pas: alegem un vis care ne preocupă și suntem atenți ce „senzație-emoție” trezește în corp, o localizăm cât putem de precis (poate fi oriunde, în burtă, în cap, în ceafă, în degetul mare de la picior și tot așa). Apoi direcționăm întrebările înspre acea zonă și după fiecare întrebare în parte așteptăm un minut-două ca să vedem dacă apare vreo schimbare în senzații-emoții (schimbare pe care Gendlin o numește „felt-shift”).

În primă instanță asta este mai important decât formularea unor observații „pertinente”. Nu e obligatoriu să fie puse toate întrebările de mai jos, ele pot reprezenta doar o sursă de inspirație. Atunci când o întrebare nu aduce nimic nou, mergem mai departe sau o reformulăm. Nu este de ajutor să inventăm răspunsuri, dacă nu le simțim în corp. Adesea ”se face lumină” și găsim semnificațiile posibile după doar jumătate din întrebări, e nevoie doar de răbdare cu sine, de disponibilitatea de a ne concentra în acest demers.

Primele 3 întrebări sunt asociative:

1. Ce aduce visul în tine?

Ce asocieri faci în legătură cu acesta?, ce îți vine în minte atunci când te gândești la el?

Poți să alegi doar o parte din vis – ce îți vine în minte în legătură cu aceasta?

2. Care sunt emoțiile tale?

Ce emoții ai simțit în vis? Amintește-ți natura acestora cât de viu poți. Alege o parte din vis (cea mai ciudată/ impresionantă/ cea mai frumoasă). Vizualizeaz-o și așteaptă să apară în corp o senzație-emoție.

Poți alege o parte a visului, întrebându-te: „Ce anume din viața mea îmi dă această emoție?”

De ce anume îți amintește acest sentiment? Când l-ai mai trăit?

Ce este nou pentru tine în această senzație-emoție?

3. Cum a fost ziua de ieri?

Ce anume ai făcut?, ce anume te-a preocupat?

Următoarele 3 întrebări țin de elementele narative:

4. Cum era locul din vis?

Vizualizează și simte textura spațiului principal din visul tău. De ce anume îți amintește? Seamănă cu vreun alt loc în care ai mai fost? Ce loc ți-a mai dat același sentiment?

5. Care este povestea din vis?

Rezumă intriga visului. Ce anume din viața ta are un fir narativ asemnător?

Rezumă evenimentele din vis în 2-3 pași: „la început […] și apoi […], iar apoi [...]”

Generalizează puțin dincolo de visul în sine: ce aspecte din viața ta urmează un scenariu asemănător?

6. Ce personaje apar în vis?

Adresează-te celui mai important sau necunoscut personaj, sau fiecărui personaj în parte.

De cine îți amintește acest personaj? Ce sentiment îți dă în corp acest personaj?

Legat de persoanele cunoscute: arată așa cum arată de obicei? Ce este schimbat? Și cum te face acest lucru să te simți?

Următoarele 3 întrebări ajută la lucrul cu personajele:

7. Ce parte din tine reprezintă acel personaj?

Ce simți în legătură cu acest personaj? Ce senzații apar în corp? - Nu este nevoie să le verbalizezi, doar simte-le. Dacă nu apare nicio senzație, întreabă-te: „Cu ce cuvânt aș putea descrie această persoană?”. Apoi gândește-te că acel cuvânt reprezintă o însușire de-a ta.

Dacă acest personaj ar fi o parte din tine, ce parte ar fi? Este posibil să nu cunoști prea bine această parte a ta sau să nu-ți placă prea mult. Dar permite-i oricum să fie prezentă.

Visul are sens dacă te gândești că ilustrează felul cum te raportezi la acea parte din tine?

8. Poți să fii acel personaj/ obiect?

Stând în picioare sau pe marginea scaunului, relaxează-ți corpul. Simte cum este să intri în rolul acelui personaj. Lasă sentimentul de a fi acea persoană să apară în corpul tău. Imaginează-ți asta sau manifest-o în corpul tău. Fiind acel personaj, cum ai merge?, cum ai sta? Cum ți-ai ține umerii? Nu hotărî folosindu-ți voința, ci lasă-ți corpul să facă asta în ritmul său.

Exagerează postura, ca și cum ai fi în fața unui public și ai vrea să accentuezi o emoție. Ce-ți vine să spui sau să faci? Nu inventa nimic, așteaptă să vezi ce cuvinte sau mișcări vin din sentimentul corpului.

Dacă te gândești din nou la imaginea acelui personaj, însușirea respectivă apare din nou în corpul tău?

9. Visul ar putea continua?

Vizualizează în mod viu finalul visului – sau orice scenă mai importantă. Simte-o cât mai deplin. Când ți-o amintești bine, pur și simplu privește-o și așteaptă să se mai întâmple ceva. Așteaptă, nu inventa nimic.

După aceea, ai vreun impuls de a modifica în vreun fel imaginea? (după ce ai lăsat să se întâmple ceva, dar nu a apărut nimic) Care este acela?

Următoarele 3 întrebări reprezintă căi de decodare a semnificațiilor visului:

10. Ce simboluri apar?

Ce sunt la urma urmei acele elemente care apar în vis?, ce ar putea ele să însemne?

La ce sunt folosite acele obiecte? Spune ceea ce ți se pare evident, nu sta să analizezi prea mult.

11. Ce analogii poți să stabilești cu organizarea corpului? (mai cu seamă: „sus”, „jos”, „dedesubt”)

Un element din vis poate să reprezinte o analogie cu propriul tău corp, de exemplu: podul unei case poate să reprezinte gândirea, faptul de a petrece mai mult timp din viața ta în zona raționalității, departe de sentimente. Subsolul unei case poate reprezenta inconștientul ș.a.m.d.

12. Ce situație din vis este contrară realității?

Ce anume din vis este foarte diferit de situația ta prezentă? Încearcă să identifici asta cu precizie.

Dacă doar anumite elemente sunt schimbate, oare de ce tocmai acelea au fost schimbate în vis?

Cercetează dacă visul „corectează” în vreun fel atitudinea ta din starea de veghe. Dacă este cazul, încearcă o atitudine mai moderată, aflată între cele două și vezi cum te simți cu ea.

Următoarele 4 întrebări interoghează 4 aspecte ale dezvoltării:

13. Care este legătura cu copilăria ta?

Apare la suprafață vreo amintire din copilăria ta, sau vreo stare de atunci?

În copilăria ta, ce anume îți dădea sentimentul pe care l-ai trăit în vis? Ce se petrecea atunci în viața ta? Cum era viața pentru tine?

14. Ce aspecte legate de dezvoltarea personală identifici?

Cum anume evoluezi ca persoană?, sau cum te străduiești să o faci?

Cu ce anume te lupți?, ce îți dorești să fii sau să faci?

În ce fel ești o persoană unidimensională, nu una „plină”?

Ar putea visul sau personajele din el să reprezinte aspecte ale tale pe care mai trebuie încă să le dezvolți?

Să presupunem că visul ar fi o poveste despre aceasta – ce ar putea să-ți transmită?

15. Ce aspecte legate de sexualitate ar putea fi ilustrate?

Ar putea fi visul o poveste despre ceea ce faci/ simți în prezent în privința sexualității?

Dacă ar fi o poveste despre modalitățile în care îți trăiești sexualitatea, ce anume ar avea de spus?

16. Ce aspecte legate de spiritualitate ar putea fi ilustrate?

Ce anume ar putea să-ți spună visul în legătură cu potențialul tău spiritual sau creativ?

Există în vis aspecte ale faptului de a fi în această lume pe care nu le iei prea mult în considerare în viața ta?

Întrebările sunt bine țintite. Încrezându-ne în răspunsurile venite din partea corpului, sunt șanse mari să ne dăm seama exact ce a vrut visul să ne spună. Dacă cercetăm cu sinceritate și deschidere, dar nu găsim pe moment semnificațiile precise, mai putem încerca și cu alt prilej, visul este întipărit în corpul nostru și îl avem oricând la dispoziție!